BEERUNIVERSITY by Mihail Gălăţanu
Mai este cunoscut și drept „aurul verde” și este o plantă perenă, dioică, care poate crește până la 6-9 metri şi poate trăi 12-20 de ani. Aceste specii apar cel mai des în Europa Centrală, sud-estul Asiei, dar au fost aduse şi în America de Nord. Acţiunile terapeutice ale hameiului sunt foarte cunoscute și diversificate, mai ales privind acţiunea sedativă, acţiunea estrogenică, antioxidantă şi antibacteriană.
- Structura sa chimică
Principalul element sunt acizii amari (5-20% din greutatea conurilor de hamei), constituiţi din humulonă, cohumulonă, adhumulonă şi din lupulonă, colupulonă, adlupulonă, precum şi din acizi amari în cantitate mai mică (posthumulon/postlupulon, prehumulon/prelupulon, adprehumulon), cu o structură acil-floroglucidică.
Este plin de flavonozide şi aglicon flavonici (kaemferol, quercetin, quercitrin, rutin), catechine (galatul de catechină, galatul de epicatechină), calchone prenilte (xanthohumol şi izoxanthohumol). În uleiul volatil s-au descoperit elemente terpenoide (0,3-10% din greutatea unui con – cariofilină, farnesen, humulen, mircene), esteri (acetat, propionat şi izobutirat de geranil), cetone (2-undecanonă), acizi liberi (acid valerianic) şi 2-metil-3-buten-2-ol, al cărui conţinut creşte odată cu durata conservării.
- Utilizări cunoscute
Este folosit ca o alternativă la Myrica Gale (aditivul de bere predominant în zona europeană), care a fost înlocuit destul de rapid de hamei, datorită proprietăților sale antimicrobiene și gustului amar, în plus este un conservant mult mai eficient. Industria berii folosește cam 98% din consumul mondial de hamei.
Ba chiar, inflorescenţele femele de hamei sunt o sursă naturală de condiment pentru cereale, sosuri, tutun şi băuturi alcoolice altele decât berea, iar frunzele şi caliciile reprezentau materie primă pentru colorant fin, maroniu.
Uneori, poate apărea în parfumuri, creme şi loţiuni, iar tulpina se folosea la fabricarea unui tip de pânză grosieră şi la fabricarea hârtiei.
Este folosit și ca sedativ uşor, antispastic, anafrodisiac, antireumatic, analgezic, diuretic şi ca adjuvant în litiaza urinară.
Știința a indetificat următoarele sale proprietăți:
- Acţiunea sedativă: efectul se datorează acizilor amari prezenţi în componenţa extractului de hamei, în principal -acizilor, determinând o sedare semnificativă, îmbunătăţind somnul fără a produce efecte reziduale semnificative sau insomnie de rebound. Cercetările par să sugereze capacitatea reglatoare a -acizilor asupra activităţii inhibitorii a sistemului GABA(7,10).
- Acţiunea estrogenică: efectul este atribuit, în principal, compusului 8-prenilnaringenin (izomerizat din izoxanthohumol), cu o capacitate de legare semnificativă de receptorii estrogenici (ER şi ER). În urma cercetărilor clinice s-a dovedit că extractul standardizat de hamei împiedică parţial resorbţia osoasă la femeile aflate la menopauză(11), de asemenea, reduce incidenţa bufeurilor şi a altor disconforturi asociate cu deficitul de estrogen (transpiraţie, insomnie, palpitaţii, iritabilitate), fără a avea efectele adverse ale tratamentului hormonal, asociate cu un risc crescut de cancer dependent de hormoni (cancerul de sân, carcinomul endometrial)(12).
- Acţiunea antioxidantă: într-un studiu axat pe analiza calitativă şi cantitativă a compuşilor flavonici din hamei, s-au identificat şi cuantificat din lăstarii din hamei kaemferolul şi quercitinul, având rol de captare a radicalilor liberi, cum ar fi radicalul superoxid O2(13).
- Acţiunea antiproliferativă: capacitatea antiproliferativă se bazează pe studii in vitro privind capacitatea prenilflavonoidelor de a inhiba proliferarea cancerului de sân uman (MCF-7), a cancerului de colon (HT-29), a cancerului ovarian (A2780)(14) şi a cancerului de prostată (PC-3 şi DU145)(15).
- Acţiunea antibacteriană şi antifungică: activitatea antibacteriană, în special pentru bacteriile Gram-pozitive, a fost atribuită humulonei şi lupulonei(16), iar cea antifungică a fost alocată acizilor amari care acţionează împotriva speciilor de Candida albicans, Trichophyton, Fusarium şi Mucor; totodată, xanthohumolul este prezentat ca un agent antiinfecţios cu spectru larg şi un mecanism de acţiune în curs de investigare.
- Acţiunea anticoagulantă: printr-un studiu in vitro s-a demonstrat că extractul de hamei, bogat în compuşi flavonici, acizi hidroxicinamici, oligomeri proantocianidinici şi glicozide flavonice, inhibă agregarea plachetară indusă de ADP şi ameliorează activitatea anticoagulantă a celulelor endoteliale umane pentru a reduce semnificativ reactivitatea plachetară(17); de asemenea, s-a demonstrat că xanthohumol previne tromboza venoasă şi arterială prin inhibarea activării trombocitelor, fără risc de sângerare(18).
- Acţiunea de stimulare a secreţiei gastrice: efectul stomahic, de creştere a volumului sucului gastric, fără a afecta aciditatea, ar putea fi mediat de sistemul nervos colinergic.
*/