O istorie a berii
Amăruie, spumoasă, rece, blondă sau brună, berea este o băutură care a depășit demult orice granițe prin darul ei de a aduce prietenii împreună.
Se pare că prima formă de bere a apărut ca urmare a udării unei bucăți de pâine care a declanșat procesul de fermentare, acum circa 6000 de ani.
Există legende conform cărora fabricarea berii reprezintă un pas important în evoluția omenirii. Cea mai veche scriere a Sumerului, “Epopeea lui Ghilgameș”, îl prezintă pe Enkidu, o arătare sălbatică, ospătându-se cu bucate alese și sorbind din lichidul amărui. ”Mânca până se sătura, bea lapte și cupe de bere…”, intrând astfel în lumea oamenilor.
De altfel, faimoasa “lună de miere” își are rădăcinile în obiceiul sumerienilor de a da tinerilor căsătoriți bere îndulcită cu miere cât să le ajungă o lună.
Când a apărut berea?
Nu se stie cu exactitate, dar se stie sigur ca in jurul anului 4000 I.Hr. era raspandita in Orientul Apropiat, asta pentru ca apare intr-o pictograma (foto stanga) din Mesopotania (zona Irakului de astazi) care prezinta doi oameni care beau bere dintr-un vas, folosind paie de trestie. Cam in aceleasi perioada berea a aparut si in Egipt, unde era un aliment important in dieta zilnica, si in China, unde asiaticii o numeau “Kui”.
Se crede ca berea a fost descoperita intamplator la ceva vreme dupa ce oamenii au inceput sa cultive cerealele (10000 I.Hr.), asta dupa ce au descoperita ca daca inmoaie cerealele in apa, acestea incoltesc si devin dulci la gust. In timp au mai observat ca amestecul de cereale cu apa, un fel de terci, se transforma in cateva zile, datorita fermentatiei si astfel compozitia devenea usor acidulata si un pic ametitoare. Totusi unii cercetatori cred ca berea a aparut acuma circa 6000 de ani, dupa ce painea s-a udat intamplator si a inceput sa fermenteze. Se pare ca aceasta descoperire a avut loc de mai multe ori, in mai multe colturi ale lumii, in istoria omenirii, astfel ca e greu de spus unde a fermentat prima data berea.
In unele culturi din Mesopotania si Egipt se considera ca berea a fost un dar primit de la zei care le-ar fi aratat oamenilor cum sa o prepare. Pentru acesti oameni berea constituia o baza a existentei lor, facand parte din identitatea lor religioasa si culturala. Berea era consumata de toata lumea, de la cei bogati la cei saraci, barbati, femei si chiar copii, astfel ca a fost o bautura caracteristica pentru cele doua mari civilizatii.
Fabricarea berii
În scopul comercializarii a inceput undeva in jurul anului 1200, pe teritoriul unde acum se gaseste Germania. In acele timpuri berea era iubita si in Anglia, unde se pare ca au si fost stabilite primele standarde de calitate a berii, astfel ca in 1482, Breasla Berarilor din Londra a adoptat un regulament care sa asigure calitatea berii. In acelasi regulament se prevedea ca berea trebuia controlata calitativ de starostele breslei inainte de a fi pusa in vanzare. Un alt standar de calitate a aparut in anul 1516 in Germania sub denumirea de “Legea Germana a Puritatii”, care stabilea normele de preparare ale berii, astfel incat in procesul tehnologic sa fie respectata cantitatea necesara de catre toti producatorii. Imbutelierea berii a inceput in anul 1605. Primele cutii de bere fabricate din aluminiu au aparut in anul 1935.
Berea în România
Producția de masă a berii pe teritoriul Țărilor Române datează de la începutul secolului 19 când Johann de Gotha a inaugurat, în 1809, la marginea Bucureștilor o fabrică de bere. Începând cu a doua jumătate a secolului 19, apariția câtorva fabrici de bere se traduce prin inaugurarea a numeroase berării, dintre care unele au avut numai o viață efemeră.
Foarte repede berăria devine o “instituție” și mai ales un punct de întâlnire important al ziariștilor, politicienilor sau oamenilor de teatru. Așa s-a creat și un limbaj specific, cum era de exemplu denumirea măsurilor de vânzare a berii.
Ambianța berăriilor bucureștene de la cumpăna dintre cele două veacuri, transpare deseori în nuvelele lui Caragiale datorită în mare parte experienței sale de “vânzător de bere”.