Grecia e ca o mamă. Și nu doar pentru noi, românii, care se zic că suntem verișori buni cu grecii(elinii) traci cu geți, ci pentru toți europenii, a căror civilizație se sprijină cu filozofia patonică(socratică, aristotelică etc), dar și cu /pe Pericle, cu al său secol de aur, care ar sta la baza belșugului/de idei – cât și material al Europei Unite de astăzi.
NICOLETA GĂLĂȚANU, MIHAIL GĂLĂȚANU
De aceea, putem să ne gândim la insula Ammouliani ca la Mammouliani. O intrare miraculoasă/mirifică în Muntele Athos. Azi, insula este asaltată de ruși, sârbi, bulgari, greci, romni, de balcanici în primul rând – dar mai sunt și nemți, britanici, francezi etc.
O MAMĂ PRIMORDIALĂ, MITOLOGICĂ
Dar oare nu este Mama Geea mama noastră primordială, mitologică – a tuturor? Poate că marea este albastră-turcoaz și limpede peste tot. Până și nisipul cu granulații extren de fine, asemeni talcului din scara de valori a durităților…nu, nu se găsește pretutindeni. Și stratul de vetust aplicat pe insulă/și pe lucruri, nu este foarte mare, întrucât oamenii, localnici, câți sunt ei, au venit numai după 1922, deci de doar u sută de ani, aici – din Asia Mică, în urma războiului.
OPT ANI DE CREȘTERE
Deci, să recapitulăm, prima dată am venit noi în mai 2017, acum opt ani. Insula a cunoscut un real progres în acești ani. În primul rând, numărul de plaje s-a înmulțit considerabil.
Alte țărmuri s-au reinventat, cu tot cu petecul lor de plajă. Și locantele s-au multiplicat. Parcă și numărul de turiști e mai mare, la o primă observație.